ACCES GRATUIT
Toți angajații au dreptul la un minim de 20 de zile de concediu de odihnă anual, iar acest drept se acumulează proporțional cu perioada lucrată. Aceste zile nu depind de vechimea în companie și nu pot fi refuzate de angajator, chiar dacă salariatul se află în perioada de probă.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Concediul de odihnă face parte din categoria drepturilor la care salariații nu pot renunța, nu-l pot cesiona, fiind interzisă orice limitare în acest sens. Codul muncii prevede atât obligația angajatorului de a acorda în natură concediul de odihnă, cât și obligația salariatului de a efectua concediul în perioada stabilită conform programării colective sau individuale. Dacă, totuși, sunt angajați care nu au apucat să-și ia toate zilele de concediu de odihnă într-un an, dreptul la aceste zile nu este, în niciun caz, pierdut.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
De principiu, dacă angajatul nu prestează activitate, nici dreptul său la concediul de odihnă „nu se acumulează”, întrucât acesta e acordat prin lege pentru refacerea capacității de muncă. Există, totuși, unele perioade în care, chiar dacă angajatul nu este la muncă, zilele sale de concediu nu sunt afectate. Se întâmplă frecvent ca angajatorii să nu țină seama la acordarea concediului de odihnă de specificul sărbătorilor legale când trebuie să acorde liber, de anumite medicale sau concedii la care are dreptul angajatul.
Citește articolul
ACCES GRATUIT
Circulă, de câteva zile, prin presă și pe platformele de socializare informația potrivit căreia zilele de concediu de odihnă anual plătit se pot pierde dacă nu sunt efectuate într-un anumit interval de timp, potrivit unui proiect de modificare a Codului muncii - doar că nu toată lumea citește cu atenție informația că proiectul nu e din Parlamentul României, ci din Republica Moldova. Nu vom analiza în acest material dacă și cum s-ar putea modifica regulile relațiilor de muncă din Republica Moldova, ci vom relua aspectele care sunt relevante la nivelul Uniunii Europene și, punctual, în România, în privința concediului de odihnă neefectuat la timp. Citește articolul
ACCES PREMIUM
Într-un caz recent, CJUE a reconfirmat dreptul angajaților de a primi o compensație financiară pentru zilele de concediu neefectuate înainte de a demisiona, decizie care vine în sprijinul unui funcționar public italian care a solicitat compensație pentru 79 de zile de concediu rămase neutilizate și a fost respins pe motivul controlului asupra cheltuielilor bugetare. Totuși, CJUE a recunoscut că nevoile organizaționale ale angajatorului din sectorul public sunt importante, dar acestea nu pot subordona dreptul angajatului la concediu plătit. Dacă și în ce măsură aceste zile neluate nu ar mai putea fi compensate în anumite situații reprezintă un subiect ce a fost discutat în ultimii ani la nivel european, însă nicio modificare a directivei privind timpul de lucru nu s-a cristalizat în acest sens până acum.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Există angajatori care se confruntă cu situații în care salariații lor au multe zile restante din concediu de odihnă ca urmare a unor perioade îndelungate de incapacitate de muncă atestate prin concedii medicale. În cazul acestor salariați, compensarea în bani a acestor zile de odihnă se poate face doar dacă salariatul pleacă din companie, altfel ele vor fi efectuate conform prevederilor legale.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Regula este aceea că angajatul trebuie să-și ia concediul de odihnă plătit anual, iar compensarea în bani a concediului nu se face decât într-o singură situație și doar când discutăm de concediul restant. La nivelul CJUE, s-a subliniat în mod permanent că efectul pe care concediul anual plătit îl are asupra securității și sănătății lucrătorilor este pe deplin benefic dacă el este efectuat în anul prevăzut în acest scop. Pot exista, desigur, situații excepționale în care un angajat nu-și poate lua concediu (total sau parțial) atunci când are dreptul la el, iar luarea ulterioară a zilelor restante este deplin permisă de lege și ar trebui să fie îngăduită obligatoriu și de angajator. Situațiile în care angajatul nu-și ia concediu ani la rândul ca urmare a deciziei sale de a nu beneficia de al său drept sunt, poate, printre cele mai puțin frecvente, dar ele există. Angajatorii ar trebui, totuși, să se asigure că angajații chiar își exercită dreptul la concediu.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Zilele de concediu de odihnă neluate din anul 2021 trebuie să fie acordate, în natură, cel târziu până la mijlocul anului 2023, respectiv până la finalul acestei luni, potrivit legislației muncii.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Situația zilelor de concediu neluate la terminarea contractului de muncă poate arăta diferit de la un angajat la altul, dar de principiu avem câteva situații ce se pot contura în practică: avem zile restante doar din anul în curs sau avem zile restante și din anul/anii anterior/anteriori. Acestea sunt singurele în care angajații au dreptul la compensarea în bani a zilelor de concediu, iar firmele trebuie să aibă grijă la calculul corect al acestor sume, ce vor trebui virate cu ultimele plăți salariale.
Citește articolul
ACCES GRATUIT
Termenul de 18 luni pentru obligația angajatorului de a acorda, în natură, concediul de odihnă corespunzător anului 2020 salariaților care nu l-au efectuat integral sau parțial a expirat la finalul lunii iunie. Angajatul însuși are o responsabilitate în privința efectuării concediului de odihnă - acesta trebuie să-și ia concediul, anual, așa cum prevede legea, în perioada programată cu angajatorul. Teoretic, „pe lege”, ar exista patru situații în care angajații nu pot efectua integral și în natură concediul anual de odihnă. Cât despre situația în care vorbim de un abuz din partea angajatorului, salariații nu ar trebui să aștepte să treacă ani de zile ca să-și ceară dreptul.
Citește articolul
avocatnet.ro explicăm legislația
Iacob Cristina 
avocatnet.ro 
Simona Voiculescu 
Dan Năstase 
