Periodic, dacă nu chiar în fiecare zi, apar întrebări privind modul în care ar trebui să se desfășoare o relație de muncă, iar cele privind concediul de odihnă anual plătit au fost, și în această vară, printre cele mai des întâlnite de mine. Avem în față o situație problematică, de data asta, pentru că angajatul nu vrea să intre în concediu, vrea bani la terminarea (în curând) a raportului său de muncă, iar angajatorul nu vrea să-i compenseze zilele de concediu neefectuate, ci vrea să-l vadă plecând în concediu. Cum procedăm? Citește articolul
Concediile de odihnă se realizează, ca regulă, conform unor programări anterioare, convenite între părți, iar cererile de concediu ar trebui depuse cu cel puțin 60 de zile înainte de efectuarea acestuia. Firește că asta nu se întâmplă întotdeauna. Într-un context precum e acesta al solicitării concediului de către salariat, avem ocazia să vedem și importanța comunicării corecte și documentate între angajator și angajat, precum și de ce comunicarea în afara unor reguli clare și opozabile angajaților poate duce la conflicte de muncă. Citește articolul
Există angajatori care se confruntă cu situații în care salariații lor au multe zile restante din concediu de odihnă ca urmare a unor perioade îndelungate de incapacitate de muncă atestate prin concedii medicale. În cazul acestor salariați, compensarea în bani a acestor zile de odihnă se poate face doar dacă salariatul pleacă din companie, altfel ele vor fi efectuate conform prevederilor legale. Citește articolul
Potrivit Codului muncii, salariații cu contract de muncă cu timp parțial beneficiază de drepturile salariaților cu normă întreagă, în condițiile prevăzute de lege și de contractele colective de muncă aplicabile. Asta înseamnă și dreptul la concediul de odihnă anual, stabilit ca minim de 20 de zile lucrătoare în fiecare an (sau, cum indică o directivă europeană, măcar patru săptămâni de concediu anual). Durata efectivă a concediului de odihnă anual trebuie să se regăsească în contractul individual de muncă, dar nu se poate situa sub acest minim de 20 de zile anual. Doar că angajatorii întâmpină dificultăți în stabilirea și pontarea corectă a zilelor de concediu pentru angajații care au contracte cu câteva ore pe lună. Citește articolul
Asigurarea unei existențe conforme cu demnitatea umană are, pentru cei mai mulți, o legătură directă cu prestarea unei activități în schimbul unei remunerații care, la nivel internațional, se numește salariu; dar ce trebuie să faci pentru a-l obține și până unde se întinde dreptul angajatorului acestuia de a dispune de un salariat? Oricât de mult ne-am hazarda să credem că în cadrul marilor companii condițiile de muncă sunt mai bune, beneficiile mai mari sau oportunitățile de dezvoltare mai frecvente, de multe ori, realitatea pare diferită. Am analizat azi, pe larg, realitatea povestită a unei angajate dintr-o multinațională: de la sumele de bani restante, bonusurile intangibile și până la condițiile dificile de obținere a concediului de odihnă într-un context marcat de lipsa acută de personal. Citește articolul
Tendința generală, în special în momentul în care cheltuielile depășesc veniturile, este de a identifica surse suplimentare pentru venituri, dublată de distorsionarea realității într-un mod care să justifice gestionarea deficitară a resurselor. Mi-a atras atenția interesul din spațiul public din ultima perioadă cu privire la numărul „impresionant” de zile de concediu pentru anumite categorii de salariați, respectiv două luni, ceea ce, în mod sigur, nu corespunde realității.
Citește articolulÎn Codul muncii, dar și în ordonanța concediilor medicale, este specificat expres că medicalul întrerupe concediul de odihnă, dar și pe cel fără plată. Regula este importantă din două perspective: aceea a indemnizației de concediu medical, de care angajatul nu poate fi lipsit, dar și din perspectiva reluării, ulterior, conform unei programări convenite, a concediului care a fost întrerupt de medical. Citește articolul
De principiu, dacă angajatul nu prestează activitate, nici dreptul său la concediul de odihnă „nu se acumulează”, dar există, totuși, unele perioade în care, chiar dacă angajatul nu este la muncă, zilele sale de concediu nu sunt afectate. Practic, asta înseamnă că dacă nu ne aflăm într-o situație de excepție, perioada de absență, cel mai probabil, afectează dreptul la concediu de odihnă. Citește articolul
Dreptul la concediu de odihnă plătit este recunoscut de legislația muncii, iar faptul că angajatorul recompensează orele prestate suplimentar de salariat cu ore sau zile libere plătite nu înseamnă că angajatul își pierde dreptul de a se bucura de zilele de odihnă sau numărul total al acestora se reduce. Acest drept al celor minim 20 de zile lucrătoare de concediu de odihnă nu poate fi pierdut nici dacă există prevederi contrare în contractul de muncă individual sau colectiv. Citește articolul
Regula este aceea că angajatul trebuie să-și ia concediul de odihnă plătit anual, iar compensarea în bani a concediului nu se face decât într-o singură situație și doar când discutăm de concediul restant. La nivelul CJUE, s-a subliniat în mod permanent că efectul pe care concediul anual plătit îl are asupra securității și sănătății lucrătorilor este pe deplin benefic dacă el este efectuat în anul prevăzut în acest scop. Pot exista, desigur, situații excepționale în care un angajat nu-și poate lua concediu (total sau parțial) atunci când are dreptul la el, iar luarea ulterioară a zilelor restante este deplin permisă de lege și ar trebui să fie îngăduită obligatoriu și de angajator. Situațiile în care angajatul nu-și ia concediu ani la rândul ca urmare a deciziei sale de a nu beneficia de al său drept sunt, poate, printre cele mai puțin frecvente, dar ele există. Angajatorii ar trebui, totuși, să se asigure că angajații chiar își exercită dreptul la concediu. Citește articolul