Zilele de concediu de odihnă neluate din anul 2021 trebuie să fie acordate, în natură, cel târziu până la mijlocul anului 2023, respectiv până la finalul acestei luni, potrivit legislației muncii. Citește articolul
Salariații au dreptul la concediu de odihnă, liber pentru sărbătorile legale, precum și la alte zile libere suplimentare, plătite sau nu, cuprinse în Codul muncii sau alte acte normative. Ne referim, de pildă, la liberele pentru donarea de sânge, pentru evenimentele familiale deosebite, pentru fertilizarea in vitro sau pentru îngrijirea sănătății copilului. Încuviințarea acestor zile libere este, aproape întotdeauna, legată de un context anume și pentru care angajatorul va cere cu siguranță un document doveditor. Ca atare, acordarea lor altcândva, de pildă, pentru a crea „puntea” cu o altă zi liberă, ar putea fi ușor refuzată. Citește articolul
Chiar dacă în aceste perioade angajatul nu prestează în mod concret activitate, oricât de întinse ar fi, acesta nu-și pierde dreptul la concediul de odihnă anuală în mod corespunzător, perioadele fiind asimilate celor de activitate. Citește articolul
Pot exista situații în care angajatul beneficiază de tot concediul la care ar fi avut dreptul în acel an de muncă în prima parte a anului, iar apoi pleacă din firmă ori este dat afară. Cu toate că i se pune în vedere că a beneficiat de ceva mai mult concediu decât ar fi avut dreptul și, implicit, de o indemnizație de concediu la care în parte nu ar fi avut dreptul, la acel moment din an, angajatul ar putea să refuze ideea de a restitui vreun leu angajatorului. Există o singură soluție pentru angajatorii care vor să recupereze acei bani, iar aceea nu e reprezentată de reținerile salariale. Citește articolul
Situația zilelor de concediu neluate la terminarea contractului de muncă poate arăta diferit de la un angajat la altul, dar de principiu avem câteva situații ce se pot contura în practică: avem zile restante doar din anul în curs sau avem zile restante și din anul/anii anterior/anteriori. Acestea sunt singurele în care angajații au dreptul la compensarea în bani a zilelor de concediu, iar firmele trebuie să aibă grijă la calculul corect al acestor sume, ce vor trebui virate cu ultimele plăți salariale. Citește articolul
Deși în privința concediului de odihnă nu au intervenit modificări directe în legislație, alte aspecte de noutate sau modificări ale drepturilor și obligațiilor existente în cod pot ajunge să se reflecte, nu neapărat în mod corect sau legal, asupra concediului de odihnă. Așadar, câteva clarificări merită punctate din timp. Citește articolul
Banii cuveniți pe perioada concediului de odihnă nu pot fi sub nivelul salariului de bază, plus alte adaosuri permanente, corespunzătoare perioadei în care, dacă nu ar fi fost în concediu, l-ar fi primit. Altfel, angajații nu ar mai fi tentați să-și ia concediu pentru că ar avea de pierdut la veniturile salariale. Citește articolul
Concediul anual de odihnă rămâne în continuare o „discuție deschisă”, chiar dacă dispozițiile legale, naționale, europene și internaționale sunt clare în această privință, dar neclaritățile apar, în principal, din lipsa coroborării prevederilor incidente. Discuția de azi pleacă de la o situație semnalată public ce se referă la condiționarea efectuării concediului, salariatul fiind obligat să-și găsească, printre colegi, un înlocuitor cât lipsește. Cu această ocazie reamintim că dreptul la concediu de odihnă anual nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunțări sau limitări. Citește articolul
Codul muncii prevede, la art. 148, faptul că efectuarea concediului de odihnă (CO) se realizează în baza unei programări colective sau individuale stabilite de angajator, ce trebuie făcută până la sfârșitul anului calendaristic pentru anul următor. Asta înseamnă că, până la finalul acestui an, vor trebuie stabilite perioadele când salariații să-și efectueze concediul în 2023. Citește articolul
Deși Codul muncii este clar în privința concediilor, atât de odihnă, cât și fără plată, când și cum se iau, cine și ce decide, uneori, acestea fie sunt confundate, fie reglementările aferente sunt tratate ca „detalii nesemnificative” în cadrul relațiilor de muncă, iar ceea ce pare că se întâmplă în practică uneori nu are nicio legătură cu ce impun dispozițiile legale. Vorbim, în particular, de acele abordări ale angajatorilor de tipul „trimit angajații în concediu” atunci când activitatea este mai redusă. Citește articolul