Utilizarea muncii ziliere de către angajatori pentru a rezolva nevoile punctuale de muncă, folosind, practic, angajații și ca zilieri din când în când poate fi discutabilă din perspectiva normelor din Codul muncii, dar și a celor fiscale. Pe de o parte, poate fi vorba de eludarea legii în privința orelor pe care un lucrător le poate cumula la același angajator (care e și beneficiar) într-o săptămână, iar, pe de altă parte, organul fiscal ar putea considera că angajatorul a ales această soluție ca să facă o mică economie în taxele salariale datorate statului. Citește articolul
Imposibilitatea de a compensa munca suplimentară sau în zile de sărbătoare legală (cum e cea de astăzi) apare și atunci când raportul de muncă se apropie de încetare și nu mai există timpul pentru compensare. Așadar, fie că vrea, fie că nu, angajatorul e pus în situația de a apela la varianta mai scumpă, cea a sporului. Dar dreptul angajatului nu se pierde nici dacă s-a ajuns la terminarea raportului din cauză că acesta și-a depus demisia. Citește articolul
Orele suplimentare adunate într-o perioadă de timp pot da dreptul angajatului la câteva zile libere pe care acesta are dreptul să le ia într-o perioadă relativ scurtă de timp, de 90 de zile, calculate de la momentul prestării muncii suplimentare. Dacă, obiectiv, aceste ore sau zile libere nu pot fi luate, abia atunci se naște dreptul la un spor salarial. Când orele peste program se tot adună într-o sumă din ce în ce mai mare, în contextul unui volum imens de muncă, angajații nu mai ajung să profite de odihna la care au dreptul. Dar liberele la care au dreptul angajații pentru munca suplimentară nu se adaugă la concediul de odihnă. Citește articolul
Conform Codului muncii, munca suplimentară vine ca urmare a unei solicitări a angajatorului și trebuie să se bazeze pe acordul salariatului. Compensarea muncii suplimentare se face prin acordarea de ore libere plătite în următoarele 90 de zile, iar în cazul în care nu se poate compensa, angajatorul trebuie să acorde un spor negociat de cel puțin 75% din salariul de bază. Citește articolul
Un angajat prestează prea multă muncă suplimentară în ultima lună din an. Pentru a păstra o aparență de așa-zisă legalitate, angajatorul decide să șteargă orele suplimentare din condică, cu tot cu semnăturile aferente, urmând să-i pretindă angajatului, atunci când va avea liberele compensatorii, să semneze ca și cum s-ar fi prezentat la muncă. Cam așa se descrie o situație care are nu doar un aer absurd și abuziv, ci și vădit infracțional. Citește articolul
Lipsa de transparență poate genera conflicte când vorbim de un raport de muncă. Avem lipsă de transparență și când angajatorul ignoră solicitările unui angajat, dar cum privim chestiunea atunci când angajatorul nu e obligat de lege să urmeze o anumită procedură sau să emită un anume document sau să facă o anumită informare? Chiar dacă solicitarea este parțial sau deloc justificată, e în avantajul angajatorului să-i răspundă salariatului conform unei proceduri care este prevăzută unde altundeva decât în regulamentul intern. Citește articolul
Completarea eronată sau într-un mod neclar a contractului individual de muncă este de natură să genereze confuzii sau, în anumite situații, chiar conflicte de muncă, în special în cazul în care elementul neclar este unul esențial, cum ar fi salariul. În același timp, lipsa informării prealabile, combinată cu superficialitatea în abordarea aspectelor privind timpul de muncă și a modului în care, în mod legal, munca suplimentară trebuie compensată, uneori și cu alte aspecte care depășesc limitele bunei credințe, în ansamblu, stau la baza conflictelor. Citește articolul
Ești tânăr, te angajezi part-time, poate chiar pentru prima dată, iar din când în când statul peste program pare o soluție bună pentru a-ți suplimenta venitul, fie pentru că angajatorul chiar ți-a spus că-ți va plăti acele ore suplimentare, fie pentru că ai auzit de la alții că plata orelor suplimentare e obligatorie indiferent de situație. Doar că legal vorbind, lucrurile nu stau nici așa, nici așa. Citește articolul
Munca suplimentară ar trebui să reprezinte excepția, iar nu o situație atât de frecvent întâlnită în unele locuri de muncă. Din păcate, uneori este îmbrățișată de angajații înșiși, care în felul acesta sacrifică timpul personal pentru niște plăți suplimentare la salariu. Angajații sunt de acord, de plano, să lucreze suplimentar, spune un angajator, dar cum mă asigur că acordul lor este dat așa cum cere legea? Citește articolul
Repartizarea timpului de muncă este, de multe ori, o provocare și pentru cei care activează în domeniul resurselor umane, iar abordarea transparentă, alături de o informare corectă și concretă din partea angajatorului devine chiar un element esențial pentru a preîntâmpina situațiile care se pot transforma într-un conflict. Citește articolul