La Ministerul Finanțelor a apărut recent un proiect de ordonanță ce ar aduce o schimbare și în Codul muncii. Există o tendință prea mare în practică a firmelor de a ține angajații pe salariul minim vreme îndelungată, ani de zile, subliniază inițiatorii măsurii, așa că acordarea salariului minim unui angajat (la același angajator) ar trebui limitată la 24 de luni. Doar că cele două texte de lege propuse a intra în Codul muncii au o redactare cel puțin criticabilă la acest moment. Citește articolul
Agenții și furnizorii de servicii de plasare a forței de muncă vor avea, de vineri, noi obligații față de lucrătorii români pe care îi trimite în străinătate la muncă, potrivit unei legi oficializate marți, care a introdus și o amendă nouă. Citește articolul
Simpla semnare a unei clauze atașate contractului individual de muncă (CIM) de către ambele părți nu înseamnă că prevederile ei sunt, în mod automat, legale, indiferent că vorbim despre clauze opționale deja reglementate de Codul muncii sau nu. De aceea, am adunat laolaltă cele mai importante lecții legate de clauzele ce pot fi semnate cu angajații pe care le-am învățăt în acest an. Citește articolul
Dispozițiile legale în privința asigurării SSM prevăd că angajatorul are obligația de a lua toate măsurile necesare pentru a se asigura că salariații săi nu sunt expuși pericolelor și vor suferi niciun prejudiciu, moral sau material în îndeplinirea atribuțiilor și sarcinilor de serviciu. Totodată, angajatorii au obligația de a respecta indicațiile medicului de medicina muncii înscrise în fișa de aptitudini (certificatul medical) în baza căruia poate fi încheiat un contract de muncă, iar în situația în care există anumite inaptitudini ale salariatului, să nu solicite acestuia îndeplinirea unor sarcini cu care este incompatibil. Iată o speță în care firma a fost obligată să plătească daune angajatului din cauza nerespectării celor din fișa de aptitudini, dar unde culpa a fost una comună. Citește articolul
Concediul de odihnă are o durată minimă de 20 de zile lucrătoare pe durata unui an și se acordă salariaților indiferent dacă programul lor este de opt ore, patru ore sau chiar mai puțin. Dacă concediile medicale se consideră activitate prestată în interesul angajatorului, nu același lucru este valabil pentru perioada în care salariatul s-a aflat în concediu fără plată. Citește articolul
Orice raport, fie că are la bază sau nu un contract, trebuie să se bazeze pe două principii fundamentale, buna credință și consensualitate. Și în cazul relației de muncă avem la bază aceste principii, ele fiind expres prevăzute de Codul muncii, iar contractul colectiv de muncă încheiat cu respectarea dispozițiilor legale este chiar „legea părților”. Există însă, ca în cazul multor reglementări ce vizează raporturile de muncă (și nu numai!), o serie de întrebări la care legea nu oferă un răspuns atunci când vorbim de negocierea unui contract colectiv de muncă. Citește articolul
Codul muncii reglementează acordarea salariului, iar detalii despre plata lui - o dată sau de două ori pe lună - trebuie să se regăsească în contractul individual de muncă, însă, dacă vrea să ofere posibilitatea angajaților de a cere o sumă de bani în avans din salariul pe care îl va primi în perioada imediat următoare, prevederile referitoare la oferirea acestui acont ar trebui să se regăsească în regulamentul intern (RI) sau în contractul colectiv de muncă (CCM), dacă firmei i se aplică această obligație, apreciază specialiștii. Citește articolul
Concediul medical pentru incapacitatea temporară de muncă se acordă salariaților care au cel puțin 6 luni lucrate în ultimele 12 luni de către medicul curant, pe baza unei adeverințe de salariat din care să reiască acest stagiul de asigurare necesar. Însă, în cazul în care salariatul nu îndeplinește această condiție și medicul nu îi poate emite un certificat de concediu medical, o adeverință medicală este suficientă pentru a se înregistra la angajator perioada de incapacitate temporară de muncă. Citește articolul
Timpul petrecut de un salariat la un curs de formare profesională care i-a fost impus de angajator constituie timp de lucru, chiar dacă are loc în afara locului obișnuit de muncă, respectiv la sediul furnizorului de servicii de formare, în afara programului de lucru și dacă, în acest răstimp, angajatul nu își exercită atribuțiile obișnuite, a stabilit Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) într-o speță care a vizat un caz din România. Prin prisma deciziei CJUE, angajatorii se pot aștepta la eventuale solicitări din partea salariaților sau chiar a inspectorilor de muncă de compensare a timpului petrecut în formare profesională, cu împlinirea condițiilor menționate anterior, ca muncă suplimentară. Citește articolul
Sancțiunile pe care inspectorii de muncă le pot aplica atunci când constată situații de muncă nedeclarată s-au majorat, fiind introdusă recent și o sancțiune pentru munca subdeclarată, scopul fiind descurajarea muncii la negru sau încurajarea declarării în mod corect a contractelor individuale de muncă. Citește articolul