Relații de muncă & Asigurări sociale

ACCES PREMIUM

Coronavirus

Vaccinarea în contextul recrutării: Ce riști dacă ceri candidaților să fie vaccinați pentru a-i angaja

În condițiile în care vaccinarea împotriva COVID-19 este, în acest moment, opțională și nu poate fi impusă de firme propriilor angajați, nici stabilirea unei condiții legate de vaccinare pentru angajarea unui candidat nu este posibilă, deoarece aceasta ar putea fi considerată discriminatorie. Și nici nu ajută firmele să afle mai multe despre aptitudinile profesionale ale celui ce solicită angajarea. Citește articolul

ACCES PREMIUM

Vaccinarea salariaților: Practici pe care angajatorii ar trebui să le evite ca să nu discrimineze salariații

Dacă ideea că vaccinarea nu poate fi impusă de firme angajaților este sau ar trebui să fie deja destul de clară, angajatorii se pot regăsi în situații diverse de discriminare între cei care se vaccinează sau vor să o facă și ceilalți fără să realizeze acest lucru. În ce măsură pot să-i întrebe (recurent sau nu) pe salariați cum privesc vaccinarea sau daca s-au vaccinat, în ce măsură pot să le acorde beneficii celor care decid să o facă sau în ce măsură ar trebui să le sugereze participarea la sesiuni de informare despre vaccinare? Citește articolul

ACCES PREMIUM

Încetarea CIM prin acord nu te poate ajuta să dai afară salariați „pe scurtătură”

Ca regulă generală, încheierea, modificarea ori încetarea contractului individual de muncă presupune acordul părților. Una dintre cele mai rapide și simple forme prin care poate înceta un raport de muncă este cea care se realizează prin manifestarea de voință a părților. Așa cum la încheierea contractului individual de muncă este obligatorie forma scrisă, fiind o condiție de validitate, aceeași formă trebuie să îmbrace și actul prin care părțile convin încetarea raportului de muncă, la data o dată stabilită de comun acord. În practică se încearcă adesea forțarea unor ipoteze de concediere sub umbrela unor încetări prin acord, dar ele pot fi ușor demontate în instanță apoi. Citește articolul

ACCES PREMIUM

Preavizul la terminarea unui raport de muncă: drept sau obligație?

Preavizul există și la demisie, și la concediere în Codul muncii. O dată îl avem ca un drept de preaviz la concediere, dreptul aparținând, firește, salariatului care e dat afară, presupunând un termen minim de 20 de zile (când se rupe relația de muncă în timpul perioadei de probă nu se mai pune problema de preaviz, conform Codului). Iar a doua oară îl avem, la demisie, ca un termen în beneficiul angajatorului căruia un angajat al său îi pune în vedere că vrea să plece. Citește articolul

ACCES PREMIUM

Transferul de întreprindere nu trebuie să afecteze situația angajaților

Modificările intervenite în structura acționariatului unei firme, a formei de proprietate, fuziunea ori cesiunea totală a părților sociale nu pot afecta drepturile salariaților și nici nu pot constitui un motiv de concediere. Protecția salariaților și drepturile acestora sunt garantate prin lege și în situația în care transferul dreptului de proprietate al angajatorului vizează numai o parte din societate, un departament, o secție, un serviciu. Citește articolul

ACCES PREMIUM

Reprezentanții salariaților: Sunt angajații obligați să-și desemneze reprezentanți? De ce ar face asta

Chiar dacă nu sunt incluși în mod direct în categoria partenerilor sociali, reprezentanții salariaților reprezintă o alternativă a sindicatelor reprezentative, asigurându-se astfel, cel puțin la nivel teoretic, garantarea dreptului la negociere colectivă a salariaților. Astfel, fiind prevăzută obligația angajatorului de a iniția negocieri colective în situația în care are cel puțin 21 de salariați,  iar la nivel de unitate nu există nicio organizație sindicală reprezentativă, salariații își pot alege reprezentanți pentru negocierea și încheierea unui contract sau acord colectiv de muncă. Deși există o obligație a angajatorului în privința inițierii procedurii de negociere, salariații nu au obligația de a-și alege reprezentanții. Citește articolul

ACCES PREMIUM

Comisioanele din vânzări și alte sume încasate pe lângă salariul fix: Ce ar trebui să știi despre acestea

Pentru numeroși angajați, pe lângă salariul fix convenit în contractul de muncă, veniturile se pot completa lunar cu sume de bani sub forma unor comisioane din vânzări, bonusuri, prime ș.a.m.d., în funcție de specificul muncii. Angajații trebuie să știe însă că sumele respective contează în egală măsură la pensie, de exemplu, iar atunci când pleacă de la un angajator la altul ar trebui ca ele să fie reflectate și în adeverințele primite de la angajator. Citește articolul

ACCES PREMIUM

Refuzul de a efectua muncă suplimentară nu constituie abatere disciplinară, iar salariatul nu poate fi dat afară

Știm deja că timpul de muncă și cel de odihnă reprezintă elemente esențiale ale contractului individual de muncă, alături de salariu, durata contractului, condițiile de muncă, locul și felul muncii. Cu excepția contractelor de muncă part-time, la solicitarea angajatorului, salariații își pot exprima acordul și pot presta muncă suplimentară, aceasta urmând a fi remunerată corespunzător, conform dispozițiilor legale. Dacă salariatul se opune să lucreze peste program, cu atât mai mult cu cât nu are orizontul cert că va fi remunerat corespunzător, atunci nu poate fi sancționat și dat afară din această cauză. Citește articolul

ACCES PREMIUM

Dacă lucrezi cu salariați temporari, ai grijă să le asiguri aceleași drepturi ca și celorlalți angajați ai tăi

Egalitatea de tratament între salariații temporari și salariații proprii ai utilizatorului este impusă de legislație în cazul leasingului de personal. Practic, utilizatorul nu-i poate trata inferior propriilor salariați, doar pentru că cei temporari nu sunt, de fapt, ai săi, propriu-zis, ci ai agentului de muncă temporară, care i-a pus la dispoziție pentru o misiune, o perioadă de timp limitată. Citește articolul

ACCES PREMIUM

Ce trebuie să știi despre programul de lucru inegal și individualizat

Salariații și angajatorii pot stabili atât programul de muncă, cât și modul de repartizare al acestuia, respectând toate limitările impuse de legislația muncii privind timpul de muncă și perioadele de repaus. E necesar însă acordul părților, angajatului neputându-i fi impuse organizări alte timpului de lucru contra voinței sale.  Citește articolul